Masacrul din 1919, care a decimat comunitatea locală din localitatea bihoreană Tărcaia a fost comemorat vineri, cu ocazia împlinirii centenarului tragediei.
Comemorarea a început vineri la biserica reformată, unde episcopul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, István Csűry a atras atenţia asupra importanţei momentului. Prelatul a remarcat: lucrurile negate, uitate se răzbună şi vor răni tot timpul.
Din cauza disensiunilor din sânul comunităţii maghiare, Asociaţia locală Pro Tarchan a organizat o comemorare separată, lângă zidul memorial al măcelului, aflat în apropierea bisericii. Reprezentanţii UDMR au participat la altă comemorare organizată împreună cu biserica reformată.
Aici, în discursul său, Gellért Sölch, subsecretar de stat în Ministerul ungar al Resurselor Umane a spus: aplecând frunţile, împreună, în faţa victimelor, tragedia de la Tărcaia devine parte a comemorării naţionale. "Vinerea Mare este un prilej de a ne confrunta cu finalitatea vieţii noastre şi un prilej să realizăm că în lume există rău. Totodată trebuie să ştim şi să credem că Vinerii Mari îi urmează Paştele, există înviere", a afirmat Gellért Sölch.
Subsecretarul de stat ungar consideră că prin ridicarea zidului memorial în Tărcaia a fost blocată frica şi ura, deoarece nu se doreşte ca ele să fie parte a vieţii cotidiene, dar cele întâmplate nu vor fi uitate niciodată.
La comemorarea celor de la Pro Tarchan a vorbit preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), István Csomortányi. În viziunea sa tranşarea Ungariei, în urmă cu o sută de ani, a fost cauzată de teama marilor puteri vestice că Ungaria va putea deveni un puternic concurent pentru ei. Acesta a adăugat: şi la Tărcaia s-a întâmplat, la o scară mai mică, la fel. Maghiarii din Tărcaia s-au transformat în duşmani pentru că s-au remarcat, prin hărnicia şi munca lor, faţă de cei din jur.
Ödön Szabó, preşedintele executiv al UDMR Bihor a spus în discursul său, că mai degrabă diviziunea îi ameninţă astăzi pe maghiarii din Tărcaia şi l-a rugat pe István Csomortányi să cedeze bisericii reformate organizarea comemorărilor şi să înceteze divizarea. Csomortányi i-a replicat că e deschis la un dialog în acest sens, dar - aşa cum a formulat - "nu de dragul artei".
În satele maghiare din Ţara Beiuşului a păstruns armata română, după ce soldaţii Diviziei Secuieşti, susţinuţi şi de comunităţile locale, şi-au cedat liniile de apărare şi s-au retras. Alături de unităţile armatei române au păstruns şi grupuri paramilitare strânse din satele româneşti din zonă, care au primit permisiunea de a tâlhări şi ucide, liber, timp de trei zile. Măcelului i-au căzut victime 108 maghiari civili din cele două localităţi aflate de o parte şi de cealaltă a Crişului Negru, printre care femei şi copii. Pentru maghiarii din Tărcaia reprezintă o amintire dureroasă faptul că populaţia românească din zonă nu le-a fost alături, aşa cum s-a întâmplat în învecinata localitate Finiş.
Masacrul a putut fi comemorat doar după 1990. Asociaţiei locale Pro Tarchan i s-a permis în 1999 să amplaseze un zid memorial în apropierea bisericii reformate, pe care au trecute numele şi vârsta tuturor victimelor masacrului.
(MTI)
0 Megjegyzések